Iubire

Cei care au venit pentru prima dată au fost surprinși de atmosfera deschisă și prietenoasă  pe care am avut-o la întâlnire. Cei care vin mai des știu că asta se întâmplă de fiecare dată.

Ne-a ajutat și tema, am îndrăznit să vorbim despre iubire la cea de a șaisprezecea conversație din sufrageria Magnolia. Unii vin pentru a petrece o seară de conectare cu alte persoane cu interese similare, alții vin pentru a se destinde, alții pentru a afla informații sau pentru a avea parte de o experiență inedită. Oricare ar fi motivele, toată lumea pleacă mai bine, mai caldă și cu zâmbetul pe buze. Dacă ai ajuns pe blog din întâmplare, să știi că ne vedem pe 29 martie în sufrageria Magnolia.

Proiectul este susținut de centrul comercial din dorința de a oferi comunității un spațiu de creștere și de cultivare a echilibrului emoțional.

Ți se pare o temă grea? Este, dar numai pentru că avem tot felul de impresii radicale despre ce ar trebui să însemne și cum ar trebui să arate iubirea. Cel mai des, gândul ne duce la iubirea romantică. E nevoie să aprofundăm puțin termenul și să înțelegem că e despre toate variantele de relaționare.

Suntem în relație cu noi înșine, în relație cu ceilalți și în relație cu lumea. Pentru a avea senzația unei vieți armonioase, e nevoie ca toate aceste relații să funcționeze cât mai bine. Și iubirea este elementul esențial care contează. Doar că noi reușim deseori să interpretăm termenul. Ne spunem tot felul de povești despre ce înseamnă și cum ar trebui să arate iubirea și uităm că ea se măsoară în acțiuni concrete, în comportamente și nu în cuvinte și declarații pompoase.

Putem observa că sunt mai multe tipuri de iubire; romantică - relațiile cu partenerii, familie - în relație cu părinții și copiii noștri, amicală - relațiile de prietenie și în relație cu lumea, indiferent dacă ne referim doar la cea reală sau includem și partea spirituală.

Pentru că ne spunem mereu atât de multe povești am explorat iubirea prin intermediul celor mai potrivite povești, menite să ne dea de gândit. Au fost ordonate din perspectiva vârstelor protagoniștilor.

ROMEO ȘI JULIETA de William Shakespeare

Evident că răspunsul a venit extrem de rapid când am întrebat care e povestea care ne vine instant în minte dacă vorbim de iubire romantică. Povestea îndrăgostiților din Verona este cea mai cunoscută din toate timpurile. Ne raportăm la dragoste din perspectiva unei istorii îndepărtate, pline de suferință, în care doi tineri, ea având doar treisprezece ani și el șaisprezece, sunt împiedicați de familiile lor să-și trăiască iubirea.

Poate că merită și să observăm că tindem să punem semnul egal între dragoste și suferință. Dacă ne întrebăm pe noi înșine, sigur că nu ne-am dori această echivalență, dar toată literatura romantică a adus cu sine o groază de mituri și a pus o presiune uriașă pe modul în care vedem relațiile sau căsătoria. De unde până atunci uniunea între doi parteneri era mai degrabă rezultatul unui calcul economic sau social și al unei înțelegeri contractuale, vine romantismul și spune că doar iubirea e salvarea și că e datoria fiecăruia să-și caute alesul sau aleasa. 

Cu toții am avut momente în care am crezut în jumătatea perfectă. La origine e mitul lui Aristofan. El spunea că inițial oamenii erau sfere, că uniunea aceasta le conferea foarte multă putere, așa că zeii s-au enervat și s-au hotărât să-i despartă, astfel încât suntem condamnați să ne petrecem viața căutându-ne sufletul pereche, jumătatea. Astfel încât putem cădea în capcana de a avea impresia că suntem defecți și că nu putem fi fericiți decât dacă ne găsim pe cineva care  să ne completeze. 

Poți citi pe blogul meu un articol despre cele mai celebre mituri despre iubire: https://www.antonetagales.ro/mituri-despre-iubire/

Confuzia pe care o facem între îndrăgostire și iubire ne poate da de furcă. Ortega y Gasset spune că îndrăgostirea este „imbecilitate tranzitorie”. Eu spun că atunci când suntem îndrăgostiți avem tendința de a ne anula ca ființe din cauza bucuriei descoperirii uniunii. E o nebunie temporară, o orbire patologică și ea vine dintr-un trecut îndepărtat pe care încercăm să-l reparăm. Dacă nu ne vindecăm propriile răni, ne vom îndrăgosti din nou și din nou. Și vom suferi din nou și din nou.

OAMENI NORMALI de Sally Roonie

Doi tineri sunt colegi de clasă. Provin din medii sociale diferite, mama lui este menajeră în casa ei. Cei doi se apropie cu precauție, sunt extrem de atrași unul de celălalt, dar presiunea găștii îl face pe el să țină ascunsă legătura cu ea tot liceul, ceea ce pe ea o rănește foarte tare. Marianne este considerată o ciudată: retrasă, tocilară, complet nepopulară. Collenn e atletic, prietenos, bun sportiv. La facultate se schimbă lucrurile, Marianne e acceptată fără dificultăți în liga celor cu bani, iar Collenn are provocări în a se adapta și a-și găsi locul. Reiau relația doar pentru o perioadă, timp în care reușesc să-și producă destulă suferință. Abia după ce se despart și reușesc să treacă prin situații complicate se vor reuni. Collenn realizează că durerea pe care o simte este aceea de a-i fi provocat atât de mult rău Mariannei.

Fragilitatea celor doi tineri este extrem de frumos desenată de către autoare. Te face să înțelegi foarte simplu de unde vine durerea. Și poate că este un îndemn de a deschide conversații mai adevărate cu cei din jurul nostru.

Traducerea iubirii în acțiuni și comportamente presupunem să ținem cont de câteva lucruri esențiale: adevăr, încredere, respect și onestitate. E valabil atât în ceea ce privește relația cu noi, dar și cu ceilalți. Avem deseori tendința de a ne refugia în poveștile pe care ni le spunem despre realitate și să ignorăm ceea ce se întâmplă, de fapt, doar că ne facem mai mult rău.

Dacă vrei să citești cartea, o găsești aici:

Dacă preferi să vezi filmul, există un serial cu același nume pe platforma HBOGO.

LOVE STORY de Erich Segal

Doi tineri decid să se căsătorească deși vin din medii sociale diferite și tatăl lui se opune mariajului. Jenny se îmbolnăvește de leucemie și moare, iar Oliver se prăbușește în brațele tatălui lui la sfârșit și rostește replica celebră.

Cine nu a citit cartea, poate a văzut filmul. Am menționat povestea asta pentru replica celebră de la sfârșitul filmului:  „IUBIRE înseamnă să nu trebuiască să spui niciodată că-ți pare rău…”

Replica merita să fie dezbătută, pentru că la prima vedere am putea înțelege că înseamnă că orice e permis și nu e nevoie nici măcar de scuze. Nici măcar în război nu e valabilă afirmația, după părerea mea, cu atât mai puțin în iubire.

Așa cum spune Domnica Petrovai, psiholog și fondatoarea Școlii pentru cuplu, „iubirea înseamnă libertatea de a alege să fim împreună”. Din nou, contează să vedem care e impactul acțiunilor celuilalt asupra mea și invers. Trăim mai bine împreună decât dacă am fi separați? Ce anume ne ține împreună, ce ne dăruim, ce primim?

Este esențial să ne cultivăm capacitatea de a observa consecințele acțiunilor noastre, să înțelegem când greșim și să decidem că vrem să reparăm. Iar asta include, probabil, și să ne cerem scuze, cu promisiunea de a nu mai repeta greșeala.

O relație funcționează atunci când ambele părți doresc ca ea să funcționeze.

PE ARIPILE VÂNTULUI de Margaret Mitchell

Este singurul roman publicat de autoare.  S-a stins din viață într-un accident de mașină, mult prea curând.

Povestea din roman este despre foarte multe lucruri și foarte multe iubiri: de pământ, de strămoși, de valori. Scarlett O’Hara este o tânără îndrăgostită în secret de Ashley Wilkes și decide să-i mărturisească iubirea tocmai în ziua în care el anunță logodna cu Melanie Hamilton. Pe parcursul romanului, Scarlett O’Hara încearcă să-l convingă pe Ashley de mai  multe ori că o iubește fără să-și dea seama, dar nu are succes decât spre final, când ea însăși realizează că totul a fost doar o iluzie din mintea ei. Chiar dacă pare prea târziu pentru a repara relația cu soțul de care se înstrăinase, Rhett Butler, Scarlett ne lasă cu celebra replică rostită la final: „mai e și mâine o zi”.

Deseori ne îndrăgostim de o proiecție, de ceea ce credem este celălalt sau avem impresia că ar putea deveni.

Pe când Ada era prin școala generală a descoperit seria Amurg cu vampiri. Și mi-a mărturisit că e îndrăgostită de vampirul care era personaj principal. Generația ei a avut parte de o experiență mai puțin traumatizantă decât a mea. I-am spus Adei că era ușor de acceptat că un astfel de bărbat nu există: pentru a fi real ar fi trebuit să aibă peste 100 de ani și să fie vampir. Nouă ne-a fost mai greu, noi chiar l-am căutat pe Rhett Butler și am avut parte de multe încurcături, din cauza asta. Și chiar dacă visam să fim ca Scarlett O’Hara de frumoase și de curajoase, n-am fi vrut să fim la fel de proaste ca ea și să-l pierdem pe Rhett. Sigur, până și noi ne-am dat seama la un moment dat că Rhett e doar un personaj de poveste.

Dacă n-ai citit romanul până acum, îl poți comanda aici:

Și dacă ai vreo curiozitate privind vampirii, poți comanda aici:

FLEISHMAN ARE NECAZURI de Taffy Brodesser Akner

Rachel și Toby Fleishman sunt căsătoriți de paisprezece ani și recent separați, când ea îi lasă copiii într-un weekend și dispare din peisaj. Toby rămâne să înțeleagă ce s-a întâmplat cu căsnicia lor, când a început să meargă rău cu adevărat și cum s-a produs ruptura. În toată perioada în care el se străduiește să dea de Rachel, doi buni prieteni din tinerețe îi stau alături: Libby, fostă ziaristă, mamă cu normă întreagă, și Seth, eternul fustangiu care se hotărăște să se căsătorească.

Libby intervine în narațiune și pune o lumină nemiloasă atât pe trecutul lor, dar și pe multe din acțiunile lui Toby, legitime în opinia lui. Pentru că își neglijează activitatea de la spital unde e medic, Toby ratează o promovare. Întâlnirile cu femei agățate pe platforme de dating nu compensează starea în care se află.

„Fleishman are necazuri” e o anti-poveste despre prinți și prințese. E un adevăr posibil despre orice relație care merge prost. Și cum bine știm, sunt puține relații care merg bine. E un îndemn poate de a fi mai determinați în acțiunile concrete pe care le putem face pentru ca lucrurile să meargă bine, poate mai multă blândețe, compasiune. Sigur mai puțină îndreptățire, boală foarte răspândită azi.

Dacă vrei să citești, poți comanda cartea aici:

Poți vedea mini-seria pe Disney+

Articolul integral despre acest roman pe blogul meu: https://www.antonetagales.ro/taffy-brodesser-akner-fleishman-are-necazuri/

CELE PATRUZECI DE LEGI ALE IUBIRII de Elif Shafak

Ella are un job la o editură după ce toată viața s-a ocupat doar de casă și de copii. Romanul pe care îl citește o face să înceapă o corespondență asiduă cu autorul acestuia. Își părăsește soțul și cei trei copii mari și trăiește intens dragostea cu Aziz, cel care a scris povestea aventurii spirituale a lui Rumi, înțelept care devine poet, și a lui Shams, un derviș rotitor.

Cele două povești, cea a iubirii dintre Ella și Aziz și cea spirituală între Rumi și Shams se împletesc pe tot parcursul călătoriei aproape inițiatice. Cele patruzeci de legi ale lui Shams sunt despre iubire în toate formele: de viață, de oameni, de dincolo de cunoscut, de divinitate.

_ „Universul este o singură ființă. Toți suntem în legătură unii cu alții și totul este interconectat printr-o rețea de povești. Fie că suntem conștienți sau nu, suntem cu toții într-o conversație mută. Nu face rău - ai compasiune. Și nu bârfi pe nimeni pe la spate - nici măcar o ceva ce ție ți se poate părea inocent. Cuvintele care ne ies pe gură nu dispar, ci sunt păstrate în spațiul infinit și vor veni înapoi către noi la un moment dat. Durerea unui om ne va durea pe toți. Bucuria unui om ne va face pe toți să zâmbim.”_

Găsești cartea aici:

Cum este relația de iubire ideală? 

Plină de căldură, înțelegere, respect, adevăr și fără frică.

Să iubești înseamnă să vrei să-i faci celuilalt ziua mai bună, fiind sigur că și el dorește același lucru. Înseamnă să vrei să dăruiești doar din bucuria de a da și nu pentru a-l condiționa pe celălalt. Atenție! Dacă te duci cu gândul la a dărui indiferent de ceea ce face sau spune celălalt, eu cred că e greșit. Dăruim celor care merită. Când suntem autonomi emoțional, cineva care face pe inabordabilul/inabordabila n-ar fi cazul să ne intereseze. Tot așa cum nu putem acorda timp sau energie cuiva care nu e disponibil pentru noi.

Întâlnirea din februarie a fost cu îmbrățișări calde la sfârșit și cu multă iubire. Ne vedem pe 29 martie, tot de la 18.30, în sufrageria Magnolia să vorbim despre FERICIRE.