Generozitate și recunoștință

Suntem mai recunoscători pentru că suntem mai generoși sau suntem mai generoși pentru că suntem mai recunoscători? Am vrea să știm care ar fi ordinea. Ne preocupă foarte tare să înțelegem de unde să începem. Ne putem gândi atât de mult la asta, încât să ne blocăm. Putem, pur și simplu, să observăm că suntem cu atât mai recunoscători cu cât suntem mai generoși. Și putem experimenta ambele sentimente simultan.

Numeroase studii cu privire la starea de bine se concentrează pe recunoștință, pentru simplul motiv că e esențial să învățăm să vedem și ce funcționează, și ce merge bine în viețile noastre, dincolo de numeroasele motive de insatisfacție pe care le avem. De multe ori oamenii cred că o viață bună înseamnă să fii vesel și pozitiv tot timpul, de multe ori se presează să vadă doar ce e bine, doar că rareori viața se întâmplă să fie doar de un anumit fel; într-o zi cu soare ar putea fi frig.

Generozitate

Am ales să vorbesc mai întâi despre generozitate, pentru că e mai ușor să înțelegem că putem face ceva. E o acțiune pe care o putem întreprinde noi. Dacă definim generozitatea ca un act intenționat de a dărui fără a aștepta ceva în schimb și dacă lărgim termenul și includem aici lucrurile mici care produc impact mare, începe să devină simplu.

În volumul „A da și a lua”, Adam Grant clasifică oamenii în trei categorii: donatori - cei care oferă (sprijin, căldură, ajutor) fără să aștepte ceva în schimb -, negustorii - cei care oferă doar pentru a primi și ei la un moment dat sau pentru că au primit ceva - și profitorii - cei care doar așteaptă să primească. Dincolo de clasificare, concluzia importantă din tot volumul este că acele companii, instituții sau comunități în care sunt mai mulți donatori și se cultivă un climat de colaborare și întrajutorare sunt mai prospere decât celelalte. Donatorii au, în general, o viață mai împlinită și un nivel general mai ridicat al stării de bine. Există o condiție importantă aici: să fie conștienți de propriile nevoi și să nu se epuizeze. A fi generos este complet diferit de sacrificiu.

Bateria

Grija față de noi înșine este o responsabilitate care nu poate fi preluată de nimeni. E doar răspunderea mea de cum am grijă de mine. A fost o discuție foarte interesantă la întâlnirea noastră pe această temă. O participantă a spus că poți da doar din preaplin, că e necesar ca tu însăți/însuți să fii plin și abia apoi poți oferi și celor din jur ceva. Am nuanțat. I-am invitat pe participanți să se gândească la un telefon: putem da atât timp cât bateria e pe verde. Putem da și când mai avem sub 20% și telefonul e pe roșu, dar trebuie să ne gândim că imediat trebuie să-l punem la încărcat și să ne asigurăm că vom ajunge să facem asta până când ne epuizăm complet. Un telefon care s-a golit complet are nevoie de ceva mai mult timp de încărcare.

Cum suntem generoși

Evident că propunerile de mai jos sunt limitate. Sunt mult mai multe exemple decât cele enumerate de mine, am scris doar câteva:

zâmbește. Sigur că de fiecare dată când ne zâmbește cineva răspundem. Cum ar fi să fim noi primii care fac asta? Când intrăm într-o încăpere sau într-un spațiu public, cum ar fi să o facem cu zâmbetul pe buze și din dorința de a avea o interacțiune plăcută cu celălalt? Cum ar fi să inițiem în loc să răspundem?

fă complimente. Condiția pentru a-i putea spune celuilalt că-ți place ceva (de la ceva ce a făcut și până la un obiect) e să ne dăm voie să căutăm cu interesul de a găsi ceva bun. Dacă îmi stabilesc intenția să văd și ceva bun, cât de mic, voi putea descoperi și voi putea să-i spun celei/ celui din fața mea că-mi place sau că admir.

mulțumește pentru complimentele pe care le-ai primit (vezi? Aici se creează acel cerc virtuos în care generozitatea naște recunoștință, iar oamenii care sunt recunoscători vor avea tendința de a fi și cei generoși)

îți pasă. Destul de trist faptul că în limba română există substantivul „nepăsare”, dar „păsarea” lipsește. Nu știu dacă suntem cu adevărat mai nepăsători. Cred că această atitudine prin care îți pasă te face să vezi că și tu ești parte integrantă a unui sistem. Și că ceea ce faci tu e important, char dacă impactul pe care îl ai este doar unul mic. Lucrurile prosperă când mulți oameni fac acțiuni mici și se prăbușesc atunci când mulți oameni vor să facă doar lucruri mari și renunță la acțiunile mici.

Mă refer aici la impactul pe care îl ai asupra familiei, cercului de apropiați, prietenilor și cunoștințelor, colegilor, colaboratorilor de orice fel, oamenilor din comunitatea în care trăiești. Suntem cu toții împreună.

Dacă îți pasă și dacă vrei să fii generoasă/ generos, întrebă-te ce ai putea face:

pentru mediu
pentru comunitate - contribuie la ceva, fă o donație, fă voluntariat. Dacă citești articolul, îți aduc aminte că întâlnirile noastre sunt susținute de Complexul Comercial Magnolia și poți face o donație pentru Fundația BUCURIA DARULUI, găsești aici siteul cu detalii ( LINK LA SITE https://bucuriadarului.ro/)
pentru familie - cum alegi să le faci bucurii celorlalți? Poți să-i întrebi ce și-ar dori cu adevărat. Uneori poate fi doar puțin timp și ocazia de a depăna amintiri.

Cum ne antrenăm recunoștința

Un studiu recent și deosebit de concludent s-a desfășurat pe parcursul a 30 de zile. Participanții au fost împărțiți în trei grupe. O grupă avea indicația să noteze experiențele pozitive de peste zi și recunoștința, o grupă trebuia să noteze doar ceea ce le-a produs nemulțumire sau iritare, iar cea de a treia grupă a scris doar despre fapte, strict ceea ce s-a întâmplat. E destul de clar care dintre grupe a avut un nivel mai ridicat al stării de bine după această perioadă: cei care și-au exprimat recunoștința.

Pe parcursul unei zile se întâmplă și lucruri bune, și lucruri rele. De obicei, cele rele sunt însoțite de emoții negative, cele bune vin cu emoții pozitive. (Doar subliniez faptul că emoțiile sunt clasificate în pozitive sau negative pentru o mai bună înțelegere și pentru că trebuia să poarte un nume, ele nefiind bune sau rele. Ele sunt procese prin care primim informații.) Pentru că emoțiile negative sunt mai vocale, mai puternice (în principiu au legătură cu supraviețuirea) ele tind să aibă o amprentă mai mare. Doar că emoțiile pozitive sunt mai numeroase pe parcursul zilei. Din păcate, avem destul de puțin antrenament pentru a le observa. În momentul în care reușim să le descoperim, ne dăm voie să găsim mai multe motive de recunoștință.

Credem că multe lucruri ni se cuvin, așa că ignorăm să ne bucurăm de ele: de soare, de mirosul cafelei dimineața, de un zâmbet la care ni se răspunde, de un compliment pe care îl primim. Observația e prima condiție pentru a fi mai recunoscători.

Cum suntem recunoscători

jurnalul de recunoștință. În fiecare zi, timp de cel puțin trei săptămâni, scrie trei motive pentru care ești recunoscătoare/ recunoscător. Pur și simplu, adu-ți aminte de lucrurile bune care ți s-au întâmplat peste zi, dacă faci exercițiul seara, sau în ziua precedentă, dacă îl faci dimineața, și notează trei dintre ele. Poate fi cafeaa pe care ai băut-o, poate fi o conversație, poate fi plimbarea scurtă pe care ai făcut-o, poate fi un compliment, poate fi orice. Exercițiul este cu atât mai valoros cu cât observi ce ai făcut tu pentru asta: ai ieșit la plimbare, te-ai oprit să vorbești cu cineva, ai observat că e soare.

Exercițiul se face scriind de mână. E de preferat decât să notezi pe telefon. Dacă scrii, se produce o conectare mai bună a ta cu tine. Cele 21 zile sunt un minimum. Durează 5 minute, nu mai mult, dă-ți voie să încerci.

scrisoarea de recunoștință. Exercițiul e mai special și presupune să te gândești la o persoană care te-a ajutat într-o situație specială sau care a contribuit la dezvoltarea ta. Scrie cu detalii despre ce s-a întâmplat, ce efect a avut asupra ta. Mulțumește pentru toate lucrurile bune care au decurs din asta. După ce termini, e de preferat să vorbești față în față cu persoana respectivă. vei vedea că e un moment foarte emoționant. Îi poți citi scrisoarea sau îi poți vorbi.

transmiterea aprecierilor. De multe ori credem că ceilalți știu care e efectul lor asupra noastră și care sunt opiniile noastre despre ei. Probabil că știu ei ceva, doar că e mult mai valoros să le spunem clar asta. Sunt două afirmații importante:
- te apreciez (admir) penttru …
- îți mulțumesc pentru…

E esențial ca lucrurile pe care le spunem să fie foarte specifice și nu generale. Poți mulțumi pentru ajutorul primit într-o situație anume sau poți să-ți exprimi admirația pentru o acțiune concreta. Te vei simți mai bine atât tu, cât și persoana cu care vorbești.

Pentru 2023

Obișnuim să ne facem tot felul de analize la sfârșitul unui an. Gândul ne fuge către ce a fost greu sa către ce nu am realizat. Propunerea mea este să te gândești la tot ce s-a întâmplat și să-ți dai voie să-ți recunoști reușitele, oricât de mici.

Care sunt lucrurile pe care le-ai reușit și sunt vizibile din exterior?
– în legătură cu profesia/meseria/cariera: o promovare, un alt job, o mărire de salariu
– în legătură cu achizițiile tale: o casă, o mașină, obiecte noi, obiecte frumoase
– în legătură cu dezvoltarea ta: un curs, o diplomă, o abilitate, o competență

2. Care sunt lucrurile pe care le-ai făcut pentru tine?
– în legătură cu condiția ta fizică și sănătatea ta: greutate, regim alimentar, antrenament, odihnă, relaxare
– în legătură cu dezvoltarea ta: citit, învățat, gândit

3. Care sunt lucrurile pe care le-ai făcut pentru cei din jur: ce-ai dăruit, ce-ai creat, care e impactul tău în lume?

Cum anume ai muncit? Te-ai implicat mai mult? Ai dat mai mult? Ai dat la timp?
Ce anume ai făcut pentru a te recompensa? Cum ai trăit bucuria realizărilor tale?
Cum anume ai simțit bucuria ta când ai dăruit și cum s-a simțit recunoștința celor din jurul tău?

E important să-ți clarifici obiectivele și să te concentrezi pe ceea ce ține de tine, pentru că doar așa îți poți defini acțiunile concrete pe care le poți face. Trebuie să-ți definești exact cum anume vei proceda ca să poți obține ce-ți propui. Mereu SMART: Specific, Măsurabil, posibil de Atins sau realizabil, Realist și definit în Timp.

Să luăm un exemplu. Să zicem că vrei să slăbești 3 kilograme în primele trei luni. Acesta este un obiectiv și nu o acțiune concretă, așa că va trebui să definești pentru tine cum anume vei face asta. De exemplu: vei mânca ultima masă la 7 seara, cel târziu, și vei avea grijă la cantitatea de dulciuri și de pâine pe care o vei îngurgita zilnic. Vei face excese ocazional și nu te vei simți vinovat/ă, pentru că vei reduce consumul în zilele următoare.

Poate că exercițiul ăsta îți va lua o oră. Din nou insist asupra faptului că scrisul de mână e esențial. Dacă ți se pare greu să-ți dai o oră din timpul tău ca să te analizezi și să-ți stabilești un plan de acțiune, de ce crezi că vei reuși să te ții de vreun program sau de niște obiective?

Toate realizările pe care ți le-ai trecut în revistă și toate acțiunile bune pe care le-ai făcut în 2022 sunt pentru a-ți da seama de ceea ce funcționează și de ceea ce ai putea face mai bine. Sunt niște ancore bune, tocmai ca să nu ți se pară atât de greu ceea ce vrei și ca să poți planifica realist și concret.

Fii blând/ă cu tine, gândește-te lucruri simple și fără să pui presiune prea mare pe tine.
Observă-ți reacția când scrii ceva și fii realist/ă când notezi șansa de a trece la acțiune.
Dacă lucrurile pe care le treci pe listă sunt improbabile, elimină-le fără să eziți. Ce rost are să te amăgești? Doar ca să fii dezamăgit/ă ulterior?

Scrie doar lucrurile care sunt în controlul tău. Dacă vrei un job nou, scrie despre ce vei face tu pentru asta. Ce și unde vei căuta, cum anume te poți pregăti. Dacă vrei o promovare, scrie despre cum vei munci mai mult și mai bine. Dacă vrei să înveți lucruri noi, scrie despre cum îți vei face timp pentru asta: când anume și ce anume vei face.

Următoarea noastră întâlnire din Sufrageria Magnolia este pe 20 ianuarie 2023. Să ne vedem cu bine, să petreci sărbătorile cu liniște și bucurie.