Stres și relaxare cu grijă față de noi înșine și cu blândețe

După o vară fierbinte cum nu țin minte să mai fi avut alta, cu temperaturi foarte ridicate și evenimente pe măsură, ne-am reluat bunul obicei de a ne revedea o dată pe lună în sufrageria Magnolia.

Viața vine cu tot felul de provocări și contează enorm să ne antrenăm pentru a le face față mai bine. Pretenția de a nu avea parte de tulburări e absolut nerezonabilă, așa că am vorbit și despre ce înseamnă stres, dar și despre care ar fi posibilitățile de a ne reface mai repede după perioade dificile.

Am făcut un prim exercițiu: ne-am propus să ne aducem aminte de momentele de relaxare pe care le-am avut în vacanță, pentru a vedea mai ușor în ce constau astfel de momente pentru noi. E mult mai simplu să ne aducem aminte de niște lucruri concrete pe care le-am făcut și care au fost efectele lor, decât să ne imaginăm cam ce ne-ar putea relaxa.

A fost interesant că am descoperit foarte multe variante și propuneri de activități, pe care le-am discutat în detaliu și putem veni cu o listă și motivele pentru care ar fi utile. Te  invit să le descoperi.

1. conectare cu sine

Primul lucru care ne vine în minte când vorbim de relaxare e imaginea unei căzi pline cu apă caldă, cu arome îmbietoare și cu spumă. Sigur că e cea mai simplă modalitate de descărcare după o zi complicată, dar ceea ce ne ajută, de fapt, e senzația de liniște, de calm, de conectare cu noi înșine.

O altă variantă e să mergem să înotăm. Corpul se mișcă mai ușor în apă și întâmpinăm mai puțină rezistență. Putem face chiar și gimnastică în apă, e chiar mai ușor decât pe uscat.

Dacă ceea ce am menționat mai sus e foarte simplu, aș vrea să merg puțin mai departe și să vorbesc despre mindfulness. Legătura între minte și corp este una bidirecțională. Ceea ce se întâmplă în corp ne afectează mintea și invers, astfel încât cea mai simplă modalitate de a ne liniști mintea este să mergem în corp. Conceptul de mindfulness a fost introdus de Jon Kabbat Zin în anii ’70, influențat de practicile budiste.

Dar care-i treaba asta cu mindfulness-ul? Pare simplu: să știi că ești și să observi că știi că ești. Practic, să-ți dai voie să observi că obsservi realitatea din jurul tău cu toate simțurile și când vei observa că  mintea o să-ți tot plece, să decizi să o aduci înapoi cu blândețe de fiecare dată. Subliniez „cu blândețe”, pentru că dacă te cerți că nu ești în stare să-ți eliberezi mintea de gânduri, îți faci mai mult rău.

Definiția pentru mindfulness în viziunea Dr. Shauna Shapiro este: „... conștientizarea care apare prin îndreptarea atenției într-un mod care este intenționat deschis, generos, blând și cu discernământ”, prescurtat „Attention, Intention, Attitude”.

2. citit

Pentru că traducem totul prin poveste, e esențial să înțelegem diferența dintre poveste și realitate. Iar cititul îți poate oferi șansa de a face asta.

Mai mult decât atât, te ajută să te apropii de tine, pentru că ai posibilitatea de a te observa în timp ce parcurgi un text, poți să-ți vezi reacțiile, poți înțelege și mecanismele celorlalți. Cititul te ajută să te înțelegi mai bine și pe tine, și pe ceilalți.

Și nu, nu este același lucru să te uiți la un film. Da, știu că e mai simplu. Dar diferența cea mai mare între citit și vizionarea unui film este aceea că tot ceea ce „vezi” atunci când citești este creația ta, față de a „privi” imaginația altcuiva atunci când te uiți la un film.

Cititul stimulează creativitatea, îmbogățește limbajul, crește inteligența emoțională și empatia.

Am auzit tot felul de justificări și motive pentru care nu mai citim: de la „nu am timp” și până la „nu pot”. Propunerea mea e să lași telefonul sau televizorul deoparte și să te bagi în pat cu o carte interesantă de ficțiune. Chiar dacă vei reuși să citești numai o pagină, tot îți va fi mai bine și vei adormi mai ușor.

Vizionarea unui film este o activitate de relaxare numai în cazul în care privești cu dorința de a descoperi, de a înțelege, de a savura. În cazul în care te uiți la un film sau la un serial doar din dorința de a „scăpa” de tine, de a te amorți, nu este tocmai o activitate potrivită de relaxare.

3. flux 

Starea de flow sau de performanță optimă este atunci când facem ceva interesant și creativ, care ne determină să fim prezenți și concentrați complet în ceea ce facem. Se obișnuiește să se spună că e o stare de absență din lume, dar eu consider că e o stare de prezență maximă în ceea ce faci.

Cel care a studiat mult fenomenul a fost Mihaly Csikszentmihalyi și cartea sa cea mai importantă este Flux - Psihologia Fericirii. Starea de flux sau flow se întâmplă când facem o activitate care ne provoacă, ceva interesant, ceva despre care putem primi feedback rapid, ceva de impact, ceva creativ, sau când „ne jucăm”. Toate cele abia menționate sunt valabile și atunci când muncim, cu condiția ca munca să ne motiveze intrinsec, să ne facă plăcere, să reprezinte o provocare. În flux, ideea este aceea de a fi complet prezent. Atât de prezent, încât să nu mai existe decât prezentul. Mie mi se întâmplă când pictez, când scriu, când vorbesc la evenimente sau când sunt în sesiuni de coaching.

Starea de observare duce la starea de flux. Cu cât ai mai mult capacitatea de a te observa și de a te concentra, cu atât îți va crește capacitatea de a intra în flux. Practic, vei putea ajunge în flux frecvent și deliberat. Cum starea de flux presupune absența „vocilor” critice din capul tău, scade anxietatea. Starea de flux contribuie la starea de bine.

Aici pot fi incluse multe activități: croșetat, împletit, gătit, grădinărit, desenat, pictat, cântat, cântat la un instrument, dansat, scris în jurnal.

O altă categorie sunt activitățile fizice: plimbat, mers în drumeție, alergat sau alte activități sportive, cu condiția să nu existe competiție. În cazul în care e și o componentă de extrinsecă (victoria) intervin alte mecanisme și efectul nu este neapărat doar unul de relaxare.

4. muzică

Nici nu mai țin minte de când nu am mai ascultat muzică într-un mod complet: doar stând în fotoliu și lăsându-mă purtată de note. Suntem mult prea agitați și avem impresia că doar dacă facem mai multe lucruri deodată ne mișcăm destul de repede.

Am început să împletesc în pandemie, după treizeci de ani de pauză. Oricum, cea mai mare realizarea a mea fusese un fular, deci nu pentru producția de pulovere și căciuli mii-am luat din nou andrele, ci pentru a putea face ceva cu mâinile atât timp cât ascult.

Pune-ți muzică, dă-o tare și cântă. E un exercițiu bun.

Dacă ai și alte propuneri de activități, notează-ți-le și ai grijă să ți le introduci în program.

STRESUL

Am devenit mai înțeleaptă pentru că am avut noroc să fac în burnout, pe când încă nu se vorbea deloc despre asta, cu alte cuvinte, sunt trendsetter la burnout. Sigur că e nevoie de o definiție și o voi folosi pe cea a Organizației Mondiale a Sănătății:

„Burnout este un sindrom rezultat în urma stresului cronic la locul de muncă și care a fost gestionat inadecvat. Este caracterizat prin: senzația de epuizare sau extenuare, posibil aversiune sau negativism față de job, scăderea productivității și a profesionalismului.
Burnout-ul se referă exclusiv la fenomenul apărut în context ocupațional și nu ar trebui aplicat pentru a descrie efecte similare în alte domenii ale vieții.”

Pe blogul meu am un articol în care spun că drumul către burnout e pavat cu bune intenții (https://www.antonetagales.ro/drumul-catre-burnout-e-pavat-cu-bune-intentii/).

Modul în care procesăm realitatea este destinat supraviețuirii. Am ajuns aici, ca specie, pentru că am știut foarte bine să dezvoltăm mecanismele adaptative pentru asta. Stresul este percepția emoțională a amenințărilor, este modul în care se generează un răspuns în organism, inclusiv unul chimic, pentru a ne pregăti mai bine pentru luptă. Sau fugă, dacă e cazul. De multe ori, amenințarea nu mai e ce-a fost, prea puține fiare care să ne dea de furcă, sunt alte lucruri de care ne simțim amenințați: sărăcie, foame, boală, moarte, singurătate. Ideea e să ne dezvoltăm capacitatea de a observa ce se întâmplă în mintea noastră, să auzim ceea ce ne spunem și să putem să ne îndoim de toate scenariile și „adevărurile” pe care ni le zicem noi în capul nostru.

Este valoros să observăm gândurile, să ne întrebăm ce ni se întâmplă, de fapt, și de ce anume am avea nevoie.

În întâlnirile precedente am povestit pe îndelete despre calm și echilibru  ( http://magnoliacenter.ro/comunitate/calm-si-echilibru/  ) și te invit să recitești articolul care îți dă toate detaliile despre asta, precum și metode prin care te poți ajuta.

Grija față de noi înșine

Este cea mai importantă misiune pe care o avem, aceea de a avea grijă de noi. Odată ce devenim adulți, această responsabilitate față de noi înșine este doar a noastră. Dacă ar fi să ne gândim din punct de vedere filozofic, grija reală are legătură cu supraviețuirea: cum mă asigur că am tot ce-mi trebuie pentru a rămâne în viață cât mai bine, mai sănătos, mai împăcat. Ar trebui să fie atunci despre mâncare (în cantitate optimă și doar ce e necesar), despre apă (vinul e plăcut, dar nu și neapărat necesar), despre odihnă și somn, despre cum mă îmbrac pentru a rezista la temperaturi și despre ceea ce fac pentru starea mea de bine și sunt în legătură cu oameni care mă prețuiesc, care mă văd, care mă susțin și alături de care mă simt în siguranță și despre cum contribui la binele superior.

Doar că dincolo de orice ai de făcut pe lumea asta, de cum îți dorești să o schimbi, dincolo de contribuția ta la binele superior, e nevoie să ai mai întâi grijă de tine. În momentul în care dai greș la asta, vor fi prea puține lucruri pe care le mai poți face pentru cei din exterior. Și nici nu vor mai conta.

Blândețe

Am învățat să fiu mai blândă cu mine doar când am început să fac diferența între o acțiune  greșită – greșeală – și eticheta de incapabilă pe care mi-o puneam imediat: ”sunt o greșeală”.

Punem mare accent pe stima de sine pe care o avem în noi înșine. Se vorbește mult despre asta, de parcă nu am fi destul de plini de noi și egoiști. Punem presiune pe noi în nesfârșitul exercițiu pe care-l facem de a ne compara permanent cu cei din jur sau cu acea imagine idealizată a noastră.

Rareori reușim să abordăm calea de mijloc: fie suntem prea duri cu noi înșine, fie ne plângem de milă. Aici e important să ne raportăm corect la ceea ce înseamnă grijă.

Blândețe înseamnă mai mult decât să fii de acord să mănânci încă o ciocolată. Mai bine te concentrezi pe nevoile reale și dacă nu ți-e foame, de fapt, o lași baltă. Fii alături de tine cu blândețe înseamnă să ai capacitatea de a-ți spune tu ție: ”cred că ți-e greu” și ”înțeleg că treci prin momente grele”.

Încheiere

A fost o întâlnire foarte relaxantă, care ne-a făcut mult bine, ne-a ajutat să ne apropiem și unii de alții, dar și față de noi înșine. Pentru data viitoare când ne vedem, gândește-te despre ce subiecte ai vrea să povestim și trimite un mesaj fie pe pagina de facebook Magnolia, fie direct către mine.

Să ne vedem cu bine.

Despre Antoneta Galeș, Tony

Autoarea „Caietului Fericirii” și al volumului „neFericirea noastră  cea de  toate zilele”, Tony îți antrenează capacitatea de a face  față mai  bine încercărilor vieții. Pune întrebări bune și te ajută să-ți găsești tu răspunsurile potrivite, pentru că îți aduce claritate în cap și liniște în suflet. Are o  experiență de peste 25  de ani în dezvoltarea oamenilor și a echipelor și este trainer, coach, art-teraut Phronetik și formator pentru facilitatori în sănătate mintală. Mai multe informații pe antonetagales.ro . 

Dovada curiozității pe care o are despre cum funcționează mintea umană o găsești în romanele polițiste pe care le publică sub pseudonimul Tony Mott  (vezi tonymott.ro).