Sens și contribuție

Ne-am obișnuit să credem că orice discuție despre sensul vieții este una foarte complicată. Recunosc că și eu am avut emoții înainte de a ne vedea și de a dezbate așa un subiect, dar m-am liniștit rapid. Oricând e momentul să conștientizăm că e în puterea noastră de a oferi un sens existenței noastre.

Într-o lume în care tendința e de genul „viața n-are sens”, cred că e cazul să admitem că lucrurile pe care le putem face noi, acțiunile noastre pot avea un scop și o însemnătate și să le alegem în mod conștient. Să le vedem mai bine pe cele care au un impact.

Voi face ceva diferit de data asta, voi începe cu sfârșitul, cu cele câteva - spune-le sugestii - idei pe care le poți implementa.

Sensul vieții vine din percepția pe care o avem cu privire la contribuția noastră pe lumea asta și pentru lumea asta. Sensul e întotdeauna în relație cu cei din jur, cei care ne sunt mai apropiați, familia, dar și cei pe care îi percepem mai îndepărtați: colegii, comunitatea și toți ceilalți.

Gândește-te la lucrurile cu care contribui tu la îmbunătățirea vieții celor apropiați: relația cu copiii, cu părinții, cu frații, cu rudele. Ce ești dispus/ă să faci pentru binele lor (și fără a-ți face ție rău)? Lărgește puțin cercul acestora și vezi ce ai putea face pentru ceilalți: prieteni, colegi. Poate că vrei să fii tu cel sau cea care zâmbește primul, în loc să aștepți să vezi ce fac ceilalți și abia apoi să reacționezi.

Ideea este să te străduiești să ai un impact pozitiv asupra celor din jur, cât mai mulți, dacă e posibil și să vezi, să observi inclusiv acel impact foarte mic pe care tindem să-l ignorăm.

E greu de schimbat lumea și poate că de asta ne și vine să renunțăm să ne dorim asta, doar că ea se poate schimba doar prin suficiente acțiuni, oricât de mici, făcute de mai mulți oameni. Noi suntem lumea.

Poate te gândești să faci voluntariat. Poți căuta organizații cu ale căror obiective să rezonezi și poți face activități pentru acestea. În cazul în care nu poți participa la activități, poate ai putea dona o sumă. Dacă e complicat să donezi,  poate ai putea măcar să distribui informația.

Povestea linguriței

Ordinul Linguriței (The Order of the Teaspoon) este o organizație care are drept scop combaterea fanatismului și a fost inițiat de către Amoz Oz. Înființat în 2006 în Suedia, a pornit de la una dintre afirmațiile autorului. Acesta spune că sunt trei variante de reacție la vederea unei calamități, a unei conflagrații sau a unui foc. Unii vor fugi din calea incendiului cât de repede vor putea. Alții se vor indigna și vor scrie la ziar despre ceea ce s-a întâmplat sau vor cere demiterea celor responsabili, poate chiar vor face o demonstrație. Cea de a treia categorie este descrisă astfel: ”vii cu o găleată cu apă pe care să o arunci în foc, iar dacă nu ai o găleată, vei lua un pahar, dacă nu ai un pahar, ia o linguriță, oricine are o linguriță. Da, știu că o linguriță e mică și că focul e uriaș, dar noi suntem milioane și fiecare dintre noi are o linguriță.” 

Răul se întâmplă dacă sunt suficient de mulți indiferenți.

Același lucru este valabil și pentru lucrurile bune. Dacă fiecare dintre noi alege să facă o faptă bună, cu cât suntem mai mulți, cu atât mai mare va fi efectul pe care îl producem. 

Interconectare

Suntem într-o permanentă relație cu lumea și cu cei din jur, suntem mereu noi înșine și ceilalți, mereu interconectați. Suntem animale sociale și pentru starea noastră de bine contează relațiile pe care le avem, modul în care alegem să ne vedem impactul. Din relații ne hrănim, atunci când avem parte de relații autentice și de conectare benefică, dată fiind nevoia noastră de a fi văzuți, acceptați și iubiți. Tot de aici, tot din relații poate veni disconfortul sau durerea, în cazul în care cei pe care alegem - fie că observăm sau nu cum facem asta - să îi frecventăm au o atitudine nepotrivită.

Aici am de introdus o completare importantă: în discuțiile noastre pornim de la premisa că suntem adulți responsabili, de aceea am insistat mai sus pe cuvântul a alege.

Capacitatea de a crea și de a menține relații benefice cu cei din jur se îmbunătăște cu atât mai mult cu cât ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, cu cât observăm alegerile pe care le facem și ne asumăm responsabilitatea pe care o avem ca adulți de a ne fi alături și de a ne purta de grijă, cu fidelitate față de noi și respect față de cei din jur. Capacitatea de a ne cunoaște crește pe măsură ce reușim să ne observăm mai bine. Cu cât reușim să „auzim” gândurile fără a le crede pe toate, cu cât ne putem observa în siguranță senzațiile pentru a identifica clar ce nevoi avem. Dacă pot „auzi” și distinge în ce măsură mesajul este unul veridic sau e doar o ipoteză, o propunere pe care mi-o face mintea mea, după care să-l pot reformula astfel încât să fie clar și rezonabil. Pentru că pot „auzi” o mulțime de gânduri înainte de a merge la un control medical, dacă zgomotul lor e prea mare, s-ar putea chiar să mă împiedice să merg la doctor. E util? Dimpotrivă. Ce pot face? Să merg să aflu exact care e situația, pentru a lua cea mai bună decizie.

Susan David, autoarea cărții „Agilitate emoțională” spune că e nevoie de curaj de a simți emoțiile și putem face asta spunându-ne „sunt în siguranță să experimentez orice emoție”. Pentru că ne dăm voie să explorăm cu curiozitate emoția respectivă și să o numim cât mai specific, pentru a înțelege care e nevoia reală. Și, desigur, avem și compasiunea necesară, însemnând că suntem lipsiți de judecată și dispuși să avem grijă de noi.

A fost nevoie de această introducere pentru a recapitula foarte, foarte succint parcursul de până acum. E de ținut cont de faptul că gândurile noastre sunt propuneri și ipoteze pe care ni le furnizează mintea, nicidecum ceva sigur. Aceasta e prima condiție către o funcționare optimă.

Mai contează și să știm că avem această capacitate de a construi povești în legătură cu ceea ce se întâmplă, sau s-a întâmplat, sau se va întâmpla. Această capacitate de a construi povești vine din dorința noastră ca lucrurile să aibă o logică a lor, chiar și unde nu o vedem clar, noi putem inventa un scenariu. Am fi foarte triști fără această abilitate, ea ne ajută să visăm cu ochii deschiși, să ne facem planuri. Doar că merită să o punem la îndoială.

În toate întâlnirile avute până acum am insistat asupra capacității de a ne auzi pe noi înșine: gândurile sau dialogul pe care îl purtăm cu noi înșine. Cum ne vorbim? Cu compasiune și cu înțelegere sau critic și mereu nemulțumiți? Noi dăm tot felul de sentințe cu privire la situațiile prin care trecem sau oamenilor pe care îi întâlnim. Poate că uneori e de preferat să avem mai puține certitudini și mai multă curiozitate.

În „Calm și echilibru” am povestit despre controlul nostru limitat asupra circumstanțelor. Unele lucruri (multe, de fapt) se întâmplă fără să fim întrebați sau să ni se ceară aprobarea. Noi putem decide doar asupra comportamentului nostru, cum anume ne manifestăm noi, cu vorba sau cu fapta, în exterior, cum răspundem.  Ce se întâmplă în exterior nu are nevoie de acordul nostru (vremea sau vremurile), însă depinde doar de noi cum răspundem. Aici e vorba de o decizie, conștientă sau nu, pentru care purtăm și responsabilitatea.

Sunt mai mulți specialiști care traduc această responsabilitate cu abilitatea de a răspunde. Modul în care acționăm noi ca răspuns a ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru este o decizie personală. Ceea ce ne străduim noi în aceste întâlniri și discuții pe care le purtăm este să creșterea capacității de a observa ceea ce se află între stimul și răspuns: idei preconcepute, experiențe trecute, gânduri, pentru a optimiza acest răspuns. Astfel încât să fim mereu conștienți de alegerea pe care o facem, cu atenție și grijă față de noi și respect atât față de noi, cât și de celălalt.

Adevărul e că am crescut mai degrabă într-o cultură în care grija față de sine e confundată adeseori cu egoismul. Întotdeauna a fost vorba de mai mulți: de familie, de prieteni, iar independența nu e privită tocmai o virtute. Motiv pentru care și responsabilitatea e străină multora, ne-am obișnuit să găsim mereu pe cineva care să fie de vină: statul, sistemul, școala, educația sau lipsa ei. Sigur că e foarte adevărat că sunt foarte multe lucruri deficitare, întrebarea care merită să ne punem e următoarea: ce fac eu în condițiile date? Cum schimb ceva?

Dacă ne gândim la schimbare, mereu ne ducem cu gândul la ceva mare, enorm, de anvergură, doar că lucrurile se modifică prin efortul mic al mai multor persoane.

Cum poți influența tu lucrurile? Cum poți avea un impact?

Abia acum intrăm cu adevărat în subiect și vom începe să vorbim despre valori. Ele sunt un fel de etalon sau de sistem de măsură prin care interpretăm toate experiențele noastre în lume.  Emoțiile noastre pot fi explicate în funcție de sistemul de valori. Spre exemplu, putem vedea o situație care intră în conflict cu sistemul nostru de valori și ne enervăm. Să luăm războiul din vecinătate; dincolo de senzația de teamă care o poate produce, vine și cu un sentiment de frustrare din cauza nedreptății.

Sistemul nostru de valori e ceva ce se construiește în timp și reprezintă lucrurile care contează cel mai mult.

Voi enumera acum câteva dintre valori, lista nu e completă, poți adăuga ce dorești la ea:

acceptare, realizare, dezvoltare, aventură, afecțiune, altruism, artă, frumusețe, schimbare, comunitate, compasiune, competență, competiție, conectare, cooperare, creativitate, descoperire, diversitate, mediu, siguranță, educație, eleganță, eficacitate, egalitate, echilibru, expertiză, excelență, experimentare, corectitudine, familie, prietenie, libertate, fericire, pace, savoare, sustenabilitate, popularitate, faimă, dreptate, distracție, creștere, armonie, inspirație, integritate, onestitate, adevăr, respect, moralitate, credință, spiritualitate, natură, mister, originalitate, loialitate, legalitate, inteligență, înțelepciune, contribuție, muncă, imaginație, independență, influență, deschidere, pasiune, ordine, inspirație, puritate, calitate, joacă, amuzament, religie, pace, responsabilitate, serenitate, statut, succes, bogăție, stabilitate, unitate, varietate, sănătate, câștig, învățare, ajutor, umor, implicare, cunoaștere, putere, influență, plăcere, stabilitate, încredere, curaj, compasiune, curiozitate.             

Dacă vrei să afli care sunt cele mai importante pentru tine îți propun să le subliniezi pe cele cu care rezonezi mai mult. Oricâte ar fi, alege apoi zece dintre ele. Apoi redu lista la cinci. Vei vedea că aceste cinci valori care sunt mai importante pentru tine se manifestă în toate ariile vieții tale: atât în domeniul personal, cât și la muncă, atât în familie, cât și cu prietenii. Pentru că, dincolo de rolurile noastre, suntem o singură ființă. Ești aceeași persoană peste tot, nu ai un buton care să te transforme în cineva care ești la muncă și altcineva care ești acasă. De aceea, ar fi de preferat ca valorile tale și ale celor cu care colaborezi (acasă sau la muncă) să fie cât mai apropiate.

Valorile și sensul

A fost nevoie de toată această introducere pentru că sensul este cel pe care îl dai tu. Și pentru asta, e important să te cunoști, să înțelegi despre tine care sunt lucrurile care te mână în viață. Și să-ți dai voie să observi acțiunile mici prin care faci bine.

Viktor Frankl a fost un psihiatru supraviețuitor al lagărelor naziste de concentrare care spune că „omul este o ființă care caută să-și manifeste sensul și menirea în lume, iar aceasta poate veni din trei direcții: din operă și creație, din experiență și iubire, sau din suferință”.  Suferința poate veni cu lecții pe care le poți împărtăși.

Indiferent de ceea ce ne oferă ca stimul mediu din jurul nostru, provocări sau întrebări, este esențial modul în care noi alegem să răspundem la acestea.

(Viktor Frankl – ”Omul în căutarea sensului vieții”).

Tot el spune că ”… Adevăratul sens al vieții trebuie descoperit mai degrabă în lume decât în omul însuși sau în psihicul său”. Eu cred că avem nevoie să știm care este contribuția noastră în lume. Cu condiția să acceptăm că lumea noastră poate fi oricât de mică, formată doar din cei apropiați nouă, cei cu care trăim sau alături de care muncim. Sensul vine din ceea ce oferim și nu din ceea ce primim.

Avem o foarte mare nevoie să știm rezultatul muncii noastre, iar el să aibă sens pentru noi. În copilărie, visam să facem tot felul de lucruri mărețe, dar cândva, pe drum, ne-am pierdut aceste visuri. Am crezut că vom avea parte de destine extraordinare și iată că acum, ne confruntăm cu o realitate în culori mult mai șterse decât ceea ce ne-am imaginat. Dar oare privim prin lentilele potrivite? Poate că ar fi cazul să ne curățăm puțin ochelarii și să vedem realitatea mai blând și mai atent.

Ne întrebăm despre sensul existenței noastre și încercăm să-i dăm de capăt. Trebuie să aibă un rost existența, în caz contrar, nimic nu are sens.

Modul în care dăm valoare acțiunilor pe care le întreprindem și ceea ce înseamnă pentru cei din jurul nostru devine sensul.

Următoarea întâlnire este programată pe 16  decembrie, în sufrageria Magnolia, de la ora 18. Subiectul este „Generozitate și recunoștință”.

Despre Antoneta Galeș

Coach, art-teraut Phronetik, trainer pentru facilitatori în sănătate mintală, Antoneta Galeș are o experiență de peste douăzeci de ani în dezvoltarea oamenilor și a echipelor. Scrie frecvent pe blogul personal: https://www.antonetagales.ro/blog/ , a publicat două volume de dezvoltare personală: Caietul Fericirii și neFERICIREA noastră cea de toate zilele și opt volume de ficțiune, în special roman polițist, sub pseudonimul Tony Mott: https://www.tonymott.ro