Iubire și relații

În urmă cu aproape un an am dat startul conversațiilor pentru o viață mai bună în Sufrageria Magnolia. Proiectul a demarat la inițiativa și cu sprijinul centrului comercial, care își dorea să ofere comunității un spațiu de încredere și de creștere, în care să discutăm subiecte delicate.

Am pornit de la premisa că totul începe de la cunoașterea de sine, de la o mai bună înțelegere a ceea ce facem pe pilot automat, cum putem crește capacitatea de a ne observa și cum ne alegem comportamentele. Cele opt întâlniri au fost un succes. Și nu zic asta doar că așa ne place să credem, dovada este numărul din ce în ce mai mare de participanți, mulți dintre ei venind de mai multe ori.

La ultima întâlnire avută am vorbit despre iubire și relații. Dincolo de emoție, iubirea este și o acțiune, pentru că decidem formele prin care o manifestăm și ce anume facem să o arătăm. Indiferent la ce fel de iubire ne referim: romantică, față de copii, părinți, prieteni sau apropiați, contează foarte mult cât de bine ne cunoaștem pe noi înșine și cât de mult ne acceptăm, ne place de noi sau ne iubim. Pentru a fi bine cu celălalt, contează să fim bine cu noi.

Alain de Botton spune că „relațiile sunt sursa cea mai importantă de bucurie sau suferință” și pentru că era Dragobete, am vorbit mai mult despre relațiile romantice și diferența dintre îndrăgostire și iubire.  Am „pus pe tablă” câteva dintre cele mai comune mituri despre iubire și le-am dărâmat pe cele mai multe în hohote de râs. Găsești mai jos câteva dintre cele care au stârnit cele mai mule discuții:

– mitul jumătății perfecte

La origine e mitul lui Aristofan; el spunea că la începuturi oamenii erau sfere, că uniunea aceasta le conferea foarte multă putere, așa că zeii s-au enervat și s-au hotărât să-i despartă, astfel încât suntem condamnați să ne petrecem viața căutându-ne sufletul pereche, jumătatea. 

Mie îmi place la nebunie un film scurt de animație despre piesa lipsă ( The Missing Piece ). Ideea transmisă e că e nevoie să creștem singuri până când devenim niște sfere; ne rostogolim până când ne șlefuim singuri suficient, astfel încât să găsim pe cineva care să se rostogolească alături de noi și nu să ne completeze. De parcă am fi stricați și am avea nevoie de cineva care să ne repare.

Îți poți imagina câtă presiune vine o astfel de afirmație? De parcă ai fi defect/ă dacă nu ai găsit persoana care să te „completeze”. 

– mitul îndrăgostirii la prima vedere  

Ar trebui mai degrabă să ne îngrijorăm decât să ne bucurăm atunci când se întâmplă asta, pentru că a ști despre un necunoscut că este alesul/aleasa, înseamnă doar că el/ea corespunde cu proiecțiile mele.

Îmi place mult cum spune Ortega i Gasset: „îndrăgostirea este imbecilitate tranzitorie”. E perioada aceea în care mințile sunt complet tulburate și totul este minunat, defectele sunt insesizabile. Doar că perioada aceea nu ține mult. Mă rog, sunt o mulțime de mituri și despre cât durează îndrăgostirea. În celebrul roman intitulat „Dragostea durează trei ani”, Beigbeder se pare că a găsit răspunsul. Din păcate, mulți au luat de bună această afirmație fără să citească romanul până la sfârșit: ideea centrală e că abia după cei trei ani de îndrăgostire, eroul își dă seama că o relație se construiește și decide să rămână alături de iubita sa.

- mitul atracției contrariilor

Eu sunt aprigă, el e calm, eu vreau la mare, el la munte. Ar putea părea interesant și din nou putem cădea în capcana mitului cu completarea. 

Relația presupune și învățare, sigur că e nevoie să existe și diferențe și ele pot ajuta în procesul de creștere, dar dacă ele sunt foarte mari, procesul de reglare poate fi foarte obositor. 

O atracție către ceva foarte diferit de tine poate prevesti dezastrul. Ar fi mai util să te întrebi de unde acest interes față de ceva care ți-e străin, de unde dorința de a fi cu cineva care e atât de diferit, poate că-ți spune ceva despre tine, despre cum ai vrea tu să fii, de fapt. Poate că ar trebui să te întrebi ce îți lipsește ție și cauți în celălalt sau de ce ți se pare atât de interesantă viața celuilalt. 

O relație bună se bazează pe valori comune. E foarte greu să te-nțelegi cu cineva care are alte valori sau alte principii decât ale tale.  

- mitul „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”

Toate basmele se termină așa și nu mai povestește nimeni cât de multă muncă este necesară pentru a cultiva o bună relație de cuplu, povestea se termină fix de unde începe greul. Noi nu vrem să știm ce fac la ei acasă prințesa și prințul, pentru că ne este mai ușor să credem că au ajuns în paradis. Dar viața împreună este și despre organizare, cum îmi place mie să spun: „cine cumpără pâinea și cine duce gunoiul”.  

Faza de îndrăgostire e percepută ca un fel de ideal, am vrea să țină toată viața, doar că e imposibil, e o fantezie. Domnica Petrovai,  scriitoare, psiholog clinician și psihoterapeut, fondatoarea Mind Education și Școala pentru cuplu, spune că de multe ori ajung la ea persoane care și-ar dori „să fie ca la început”, pentru că vor ca totul să vină fără efort. Apropo de asta, cartea ei „Iubește și fii iubit/ă” explică foarte bine dinamica de cuplu, ți-o recomand.

Ni se pare că o relație e bună atunci când e de durată, dar numai cei din interiorul ei știu cum e ea cu adevărat. Poate că uneori ne desparte viața și nu moartea; și poate că a ști când să te retragi dacă îți sunt încălcate limitele sau discuțiile nu sunt productive e o variantă mai bună decât să stai până la sfârșit în frustrare continuă. 

- mitul că o relație bună e o relație ușoară 

Aici e important de subliniat că e esențial să înțelegem bine termenul. În cazul în care „ușoară” înseamnă că totul se întâmplă ce vreau eu, când vreau eu, cum vreau eu, calitatea acesteia este mai degrabă „superficială”. Nu ajungem să descoperim lucruri importante nici despre noi și nici despre celălalt dacă nu ne dăm voie să fim vulnerabili și autentici. Ceea ce ne-ar împiedica să ne dezvoltăm. 

Dacă ne referim prin „ușoară” la faptul că putem vorbi ușor chiar și despre subiecte incomode, că ne oferim spațiu de a crește în ciuda diferențelor și disensiunilor dintre noi, vorbim despre altceva. Este de dorit să avem senzația că putem pune pe masă orice subiect, că există suficient de multă încredere încât să ne simțim în siguranță vorbind despre dorințele sau fricile noastre.

CONCLUZII

Orice aș scrie eu aici despre cum a fost e prea puțin ca să poți înțelege cât de savuroasă a fost întâlnirea noastră. Am avut cei mai mulți participanți. Dacă de obicei numărul acestora e cam de 40, de data aceasta au fost peste 60. Nici nu vrei să știi cât de bine a prins șampania de la sfârșit, vreau doar să menționez că cei prezenți au completat chestionarul despre conversații înainte să ciocnească paharele și într-o proporție de 94,6 % au spus că într-o mare măsură (18,9%) și foarte mare măsură (75,7%) își doresc să mai participe la conversații.

Cele mai importante beneficii pe care consideră că le-au dobândit în urma participării sunt: mai multă încredere în sine, mai multă speranță, mai multă liniște și mai multă atenție.

Am îndrăznit să întrebăm și despre subiectele pe care ar vrea să le abordăm în întâlnirile viitoare și, evident, că nu am fost surprinși de faptul că totul se învârte în zona relațiilor pe care le avem cu ceilalți: părinți, copii, prieteni, colegi de muncă. Calitatea relațiilor ține de modul în care ne conectăm, iar de aici mai avem de discutat despre multe lucruri, menționate și de participanți: comunicare, asertivitate, limite. 

Din analiza tuturor mesajelor primite reiese că va fi util să promovăm și mai multă deschidere. Dacă în prima serie a conversațiilor (mai 2022 - martie 2023) am avut subiecte foarte clare pentru fiecare întâlnire, propunerea noastră de data asta este să acceptăm că scopul primordial al întâlnirilor este acela de a crea obiceiuri și comportamente mai bune în relația cu sine și cu ceilalți și să pornim de aici. Vom atinge subiecte precum grija față de sine, blândețea, dar și teme mai grele care țin de pierdere, suferință sau iertare. Întâlnirea viitoare va fi pe 31 martie și tema generală va fi comunicarea. Când merge ceva bine, care e lucrul care funcționează? Comunicarea. Când merge ceva prost, ce nu funcționează? Tot comunicarea. Hai pe 31 martie să vedem ce înseamnă o comunicare bună, cum ascultăm, cum vorbim despre noi, care este impactul cuvintelor și cum gestionăm emoțiile.

Despre Antoneta Galeș

Coach, art-teraut Phronetik, trainer pentru facilitatori în sănătate mintală, Antoneta Galeș are o experiență de peste douăzeci de ani în dezvoltarea oamenilor și a echipelor. Scrie frecvent pe blogul personal: https://www.antonetagales.ro/blog/, a publicat două volume de dezvoltare personală: Caietul Fericirii și neFERICIREA noastră cea de toate zilele și opt volume de ficțiune, în special roman polițist, sub pseudonimul Tony Mott: https://www.tonymott.ro.